Category Archives: Bebelusi

Ce culoare trebuie sa aiba scaunul bebelusului?

Materia fecala a nou nascutilor nu are nicio legatura cu cea a adultilor.

In primele ore de viata, nou-nascutul elimina o substanta de culoare neagra-maronie si lipicioasa, numita meconiu. Dupa primele zile de viata, de obicei cand il aduceti acasa, scaunul nou-nascutilor se modifica.

Daca il alaptati la san, scaunul va avea o culoare galbena floarea-soarelui cu graunte mici (ca semintele de susan). Scaunul poate avea si nuante verzui si isi poate schimba consistenta de la lipicios la granulat si cremos.

Nou-nascutii hraniti artificial (cu formule de lapte) sau mixt au scaune mai consistente, maro deschis.

Dupa diversificare, adica dupa 4 sau 6 luni, in functie de indicatiile medicului pediatru, bebelusul incepe sa aiba scaune normale, asemanatoare cu cele ale adultilor.

Riscurile vietii extrauterine pentru prematuri

Riscurile vietii extrauterine pentru prematuri

Riscurile vietii extrauterine pentru prematuri

Riscurile vietii extrauterine pentru prematuri sunt reale si pot sa apara din diverse cauze. Nou-nascutii care sunt expulzati din uterul matern inainte de implinirea celor 37 de saptamani de sarcina, sunt expusi unor riscuri mult mai mari in ceea ce priveste sanatatea organismului, consecintele negative putand afecta copilul intreaga viata.Riscurile vietii extrauterine pentru prematuri

Nasterea prematura este o problema cu care mamele se confrunta tot mai des, insa datorita tehnicii medicale dezvoltate, aceasta poate fi tinuta sub control. Printre cauzele prematuritatii se numara ingrijirea deficitara a mamei in timpul sarcinii, consumul de substante nocive-alcool, tutun sau patologia materna. Exista, insa, cazuri in care consecintele nasterii premature devin un pericol pentru copil, organismul acestuia reusind sa se refaca mai greu in urma solicitarii la care a fost expus.

Unul dintre riscurile la care sunt supusi prematurii este acela de a dezvolta sindromul hiperkinetic. Acestia isi pierd capacitatea de concentrare si atentie, pe viitor, cand personalitatea incepe sa se dezvolte, impunandu-se un comportament impulsiv ce conduce la actiuni necugetate. Psihicul prematurului este supus unor presiuni foarte mari, iar acesta reactioneaza in consecinta devenind reticent, retras, asociabil. Studiile au aratat ca aceasta afectiune este des intalnita la prematurii proveniti din familii dezorganizate, cu parinti tineri, sarcina mamei fiind neglijata, aceasta neacordand atentie alimentatiei si stilului de viata sanatos.

Sindromul detresei respiratorii este un alt risc la care prematurii sunt expusi, acesta ducand uneori chiar la deces. Detresa respiratorie dezvolta afectiuni neuro-motorii precum paralizie cerebrala, retard mental, handicap psihomotor. S-a constat chiar ca in urma acestei afectiuni, unii prematuri au fost afectati de autism.

Nasterea prematura aduce cu sine hemoragii pulmonare si cerebrale, enterocolite ulceronecrotice, displazii bronhopulmonare sau retinopatii de prematuritate, boli care scad nivelul sistemului imunitar si predispun prematurul la contactarea unui virus ce poate conduce la o infectie letala.

Cel mai intalnit risc la care sunt supusi nou-nascutii prematuri este de natura psihica, intelectuala. Majoritatea prematurilor au probleme grave de memorie. Pe viitor, mecanismul psiho motor va functiona lent, actiunea motrice fiind redata cu o mare dificultate. In ceea ce priveste, nivelul intelectual, prematurii vor avea un IQ scazut, iar performantele cognitive vor fi cu mult sub medie.

Nasterea prematura reprezinta un proces solicitant fizic si psihic atat pentru mama, cat si pentru copil. Desi medicina moderna are un aport substantial in prevenirea nasterii premature sau in tratarea efectelor acesteia, prin terapie intensiva, in unele cazuri, consecintele persista pe tot parcursul vietii prematurului.

Dezvoltarea socială a copiilor

Playing kids

Viața socială a copilului dumneavoastră începe de când vine pe lume, iar primele forme, prin care se “prezintă” sunt gângurelile, privirile și zâmbetele. În cele ce urmează vă vom expune, ceea ce trebuie să știți despre dezvoltarea la nivel social a copilului dumneavoastră, pas cu pas, trecând prin fiecare etapă și cum să îl ajutați să își construiască relații de prietenie solide.

Primii prieteni ai noului-născut sunt părinții. Bebelușii consideră că mamele sunt principala sursă de confort și protecție. Datorită faptului că vocea mamei este cunoscută încă de când bebelușul se află în uter, aceasta este familiară și le conferă încredere. Fețele reprezintă un factor important în viața socială infantilă, cercetătorii susținând că bebelușii sunt atrași în mod genetic de zona facială, fie că o întâlnesc în cărțile pentru copii, ilustrații, fotografii, sau videoclipuri. Un studiu realizat arată că nou-născuții acordă mai multă atenție unor desene în care chipurile sunt bine conturate, cu trăsături expresive, față de cele în care acestea sunt ilustrate mai estompat. Cuvintele,pe care părinții le folosesc în prezența copilului au de asemenea un rol crucial. Chiar dacă acesta nu poate înțelege de la început. Unul dintre factorii ce stau la baza dezvoltării sociale a copiilor este modul de a îl învăța sensul cuvintelor. Puteți fii siguri de faptul că de fiecare dată când vorbiți cu bebelușul acesta ascultă atent și încearcă să deslușească cuvintele.

Cum să dezvoltați abilitățile de comunicare la fiecare vârstă a perioadei copilăriei mici.

Vârsta de 1 an ține foarte mult de autocontrol. Copiii cu care interacționează și ulterior prieteni sunt selectați de către părinți. Cu toate că îi văd în mod regulat nu înseamnă că sunt dispuși să împartă jucăriile cu ei, sau că le va permite să intre în contact cu acestea. La această vârstă conceptul de a împărți obiectele nu este bine definit, iar rolul părintelui este să îi explice că nu tot ce are mână îi aparține.

Între 2 și 3 ani

Majoritatea copiiilor mici au învățat să vorbească cu ajutorul părinților care s-au folosit de cuvinte, pentru a-și exprima anumite sentimente, trăiri. Astfel îi ajută să își dezvolte și latura emoțională. O dată ce copilul se pregătește să meargă la creșă sau grădiniță, după vârsta de 3 ani acesta se poate împrieteni în mod natural cu ceilalți copii. Fie că este atras de o personalitate similară, fie de una total opusă, părintele are datoria de a încuraja cultivarea prieteniei. Unele prietenii pot dura mai mult decât un an școlar, dar nu putem vorbi totuși de rețete de prietenie.

În jurul vârstei de  4 ani, copiii încep să își formeze grupuri și se identifică drept un element dintr-un complex social. La această vârstă grupurile sunt destul de volubile, circuitul fiind deschis în permanență. Este indicat ca părinții să îl învețe formule de adresare, sau de prezentare.

La 5 ani, copiii își perfecționează anumite abilități de comunicare. La grădiniță, micuții se definesc ca ființe sociale și sunt capabili să stabilească prietenii între ei, urmând să se afilieze cu persoane, pe care le prețuiesc și să fie apreciați la rândul lor.