Viața socială a copilului dumneavoastră începe de când vine pe lume, iar primele forme, prin care se “prezintă” sunt gângurelile, privirile și zâmbetele. În cele ce urmează vă vom expune, ceea ce trebuie să știți despre dezvoltarea la nivel social a copilului dumneavoastră, pas cu pas, trecând prin fiecare etapă și cum să îl ajutați să își construiască relații de prietenie solide.

Primii prieteni ai noului-născut sunt părinții. Bebelușii consideră că mamele sunt principala sursă de confort și protecție. Datorită faptului că vocea mamei este cunoscută încă de când bebelușul se află în uter, aceasta este familiară și le conferă încredere. Fețele reprezintă un factor important în viața socială infantilă, cercetătorii susținând că bebelușii sunt atrași în mod genetic de zona facială, fie că o întâlnesc în cărțile pentru copii, ilustrații, fotografii, sau videoclipuri. Un studiu realizat arată că nou-născuții acordă mai multă atenție unor desene în care chipurile sunt bine conturate, cu trăsături expresive, față de cele în care acestea sunt ilustrate mai estompat. Cuvintele,pe care părinții le folosesc în prezența copilului au de asemenea un rol crucial. Chiar dacă acesta nu poate înțelege de la început. Unul dintre factorii ce stau la baza dezvoltării sociale a copiilor este modul de a îl învăța sensul cuvintelor. Puteți fii siguri de faptul că de fiecare dată când vorbiți cu bebelușul acesta ascultă atent și încearcă să deslușească cuvintele.

Cum să dezvoltați abilitățile de comunicare la fiecare vârstă a perioadei copilăriei mici.

Vârsta de 1 an ține foarte mult de autocontrol. Copiii cu care interacționează și ulterior prieteni sunt selectați de către părinți. Cu toate că îi văd în mod regulat nu înseamnă că sunt dispuși să împartă jucăriile cu ei, sau că le va permite să intre în contact cu acestea. La această vârstă conceptul de a împărți obiectele nu este bine definit, iar rolul părintelui este să îi explice că nu tot ce are mână îi aparține.

Între 2 și 3 ani

Majoritatea copiiilor mici au învățat să vorbească cu ajutorul părinților care s-au folosit de cuvinte, pentru a-și exprima anumite sentimente, trăiri. Astfel îi ajută să își dezvolte și latura emoțională. O dată ce copilul se pregătește să meargă la creșă sau grădiniță, după vârsta de 3 ani acesta se poate împrieteni în mod natural cu ceilalți copii. Fie că este atras de o personalitate similară, fie de una total opusă, părintele are datoria de a încuraja cultivarea prieteniei. Unele prietenii pot dura mai mult decât un an școlar, dar nu putem vorbi totuși de rețete de prietenie.

În jurul vârstei de  4 ani, copiii încep să își formeze grupuri și se identifică drept un element dintr-un complex social. La această vârstă grupurile sunt destul de volubile, circuitul fiind deschis în permanență. Este indicat ca părinții să îl învețe formule de adresare, sau de prezentare.

La 5 ani, copiii își perfecționează anumite abilități de comunicare. La grădiniță, micuții se definesc ca ființe sociale și sunt capabili să stabilească prietenii între ei, urmând să se afilieze cu persoane, pe care le prețuiesc și să fie apreciați la rândul lor.